Tinder, aplicaţia de telefon extrem de populară pentru dat întâlniri, lansată în urmă cu 18 luni, este considerată în prezent un fenomen cultural şi tehnologic: baza sa de utilizatori a crescut cu 1 milion în ultimele trei luni, iar fondatorii săi au fost incluşi în lista Forbes “30 sub 30 de ani” din anul 2013.
Tinder este o aplicaţie de smartphone care, deşi funcţionează pe un principiu simplu, a revoluţionat domeniul “datingului” online. Utilizatorilor (oricine se poate înscrie prin profilul de Facebook) li se arată fotografii ale unor posibili pretendenţi care se află în zonă în momentul respectiv şi pot da “swipe” în dreapta pentru “like” şi în stânga pentru “nu”.
Dacă şi cel pentru care utilizatorul a dat “swipe” în dreapta a făcut acelaşi lucru, aceasta duce la o potrivire, urmată de sugestia de a trimite un mesaj sau de a “continua să joace”. Acest “continuă să joci” a dus la “o epidemie” de 500 de milioane de swipe-uri şi 5 milioane de potriviri pe zi.
Şi nu numai atât. Tinder a revoluţionat întregul proces de căutare de potenţiali parteneri prin intermediul tehnologiei, scenă dominată în prezent de programe, site-uri şi softuri care necesită un laptop sau un PC, precum şi investirea unei lungi perioade de timp. Concepută exclusiv pentru telefoane, în prezent pentru iPhone şi sistem AnFondatorii Tinder şi-au considerat creaţia întotdeauna ca fiind mai degabă un joc decât o aplicaţie – prin “ceea ce faci, dinamismul, reacţiile”, spune Rad. “Nimeni nu foloseşte Tinder pentru că se află în căutare de ceva. Lumea se înscrie pentru că vrea să se distreze. Nici măcar nu contează dacă apare o potrivire, pentru că swipingul e atât de distractiv”.
Totuşi, Tinder a fost modalitatea prin care Rad a cunoscut-o pe cea cu care este acum într-o relaţie serioasă. Mateen spune că şi relaţia lui se datorează aplicaţiei, care le-a oferit celor doi un context diferit, în condiţiile în care nu vorbiseră niciodată până atunci faţă în faţa, Tinder poate fi folosită oricând şi oriunde.
Am mai remarcat o aplicaţie cu potenţial. Se numeşte Wabbit şi eu i-am zis „aplicaţia care te ajută să-ţi înfrângi intimitatea“. Are potenţial să devină ceva interesant, poate chiar cu sute de mii de utilizatori sau, de ce nu? milioane. Ideea e simplă şi aplicată de către Tinder: cauţi în jurul tău oameni disponibili cu care să vorbeşti. Diferenţa între Tinder şi Wabbit, după cum mi-au zis creatorii, e că nu se concentrează pe online dating, ci pe comunicare, conversaţie de moment. Dacă eşti în metrou şi vezi o fată drăguţă, un băiat chipeş şi vezi că are smartphone, te gândeşti că poate are şi Wabbit. Intri, cauţi, dacă e pe Wabbit îi dai mesaj şi aţi putea comunica. În loc să te duci fizic să saluţi persoana respectivă, prin smartphone şi aplicaţie treci de acel disconfort iniţial.